02 august 2018

[prefer] Natural vs artificial


Am văzut Casa poporului în poze. Nu mă atrage deloc să merg la fața locului s-o văd. Mi se pare un monument al prostiei și al grandomaniei. Ca un tort cu zece etaje, când tot ce vrei e o bucată de plăcintă cu cartofi și brânză.

În schimb, prind drag de un copac, de un pom, de o piatră. Pot să mă uit la nucul din grădină zilnic și să nu mă plictisesc.

Pot să țin un bolovan pe birou, ca și cum aș ține un bibelou sofisticat. E o piatră-ou... spălată și lăcuită. Are textură, e grea și rece, tăcută și într-o formă stabilă, cu câteva urme lăsate de alți bolovani care urme n-o să-i treacă niciodată și de care urme nu ține seama deloc.

Lângă ea o pietricică, parcă e tot ea. Dar în copilărie. Cu semnele ei și ea. Bună de pus în buzunar, de luat cu tine, de ținut pe masa la care ești, ca și cum ai fi acasă.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu