24 iunie 2018

[ironie] Anul picioarelor


Tot am zis că nu zic... dar deja nu cred că mai e ceva ce să surprindă.

Anul ăsta e anul picioarelor. Publică oamenii poze cu picioare. Așa din senin. Ca și cum s-ar fi dat o lege, cum că dacă nu-ți pui poze cu picioarele - vreau să zic poze în care apar doar picioarele - contul tău devine inactiv.

Partea interesantă e că picioarele pot fi totuși expuse în multe feluri diferite. Picioare pe geam, picioare pe masă, picioare pe bicicletă, picioare încălțate, picioare pe podea, picioare în fața oglinzii. Și e simplu de obținut o poză, pentru că aproape toți oamenii au picioare.

Și-au mai făcut oamenii poze cu picioare, dar anul ăsta e ceva deosebit. Cine și-a făcut în anii trecuți am putea să zicem că au fost oamenii viitorului, oameni care au trăit cu ceva înaintea celor din timpul lor. Iar cine se trezește anul viitor să-și facă poze cu picioare, da, e cam târziu...

Anul trecut, de exemplu, a fost anul unghiilor. Aproape toți oamenii au unghii. Cred că-ți amintești. Dacă le ai și nu le arăți, degeaba le ai. Dar un an de zile, de obicei - chiar dacă-s mai multe la număr decât picioarele -, e suficient ca să expui toate unghiile de pe planetă. Mai sunt și întârziați, ce-i drept. Dar în mare parte asta a fost anul trecut.

Dar asta nu e de un an, de doi ani. A fost un an, pe vremea când începeau oamenii să facă poze, nici nu știu cum să-l numesc: Anul cocoțat, probabil. Cerința era să cauți o piatră într-un râu, să te pui pe ea stând în picioare și să-ți faci poză așa. Răsfoiește albumele părinților să vezi. Sunt pozele alea alb-negru cu un mic chenar alb decupat zimțat. Și dacă în spatele tău se vede o urmă de cascadă, da, ai reușit. N-a trecut anul degeaba.

Nu e nimeni buricul pământului, dar aproape toți oamenii au un buric. Necesar și suficient. Asta a fost când s-au schimbat mileniile, parcă. Trebuia să marcăm cumva. Când eram mic mă îngrozeam la vederea unui buric așa cum s-ar îngrozi oamenii de știință dacă ar descoperi o gaură neagră ce urmează să ne înghită. A fost norocul meu că povestea asta a venit mai târziu.

A venit după ce deja mă jucasem prin cărți pentru copii jocuri din alea cu imagini ascunse pe care le descopereai când uneai punctele numerotate. Și, cum pe vremea aia nu puteai să faci o poză pe care s-o vadă toți, erai pedepsit să plimbi buricul pe străzi toată vara. Iar simplii trecători, săreau cu privirea din buric în buric, încercând să ghicească numărătoarea lor și să înțeleagă imaginea ascunsă. De fapt era simplu: era Anul buricului. Cel mai jalnic an.

Anul viitor va fi costisitor. Pentru că va fi anul ghearelor. Pentru că n-a început încă oficial putem doar să îi respectăm pe cei care, pe bună dreptate, dau dovadă de viitor trăit la prezent.

Pe tine ce an te-a surprins?

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu