19 iunie 2018

[gând] Pe mări


A pornit unul pe mare și a ajuns departe.
A pornit altul și după multă vreme a ajuns de unde a plecat.

A mers unul cu barca și s-a scufundat.
Alții au naufragiat pe câte o insulă.

Unul a ajuns pe-o insulă locuită și-a fost bine primit. Dar după o vreme a pornit mai departe.
Altul, pe aceeași insulă, a tot rămas.

Un altul a ajuns tot pe o insulă locuită și a fost mâncat.
A rămas povestea lui, acolo.

Altul a nimerit pe o insulă pustie, dar a plecat cu prima ocazie.
Altul a nimerit pe o insulă pustie și-i place.

Când ăla care a ajuns departe și-a reușit drumul, nu știu care îi va fi următorul țel. Probabil să ajungă și mai departe sau să se întoarcă și să povestească.

Ăla care a făcut ocolul Pământului probabil că o să-l mai facă încă o dată într-un timp mai scurt. Sau poate că doar va povesti cum a fost.

Ăla scufundat poate va fi găsit, poate va fi salvat. Povestea celui mâncat poate va ajunge până la neamurile lui. Sau poate era doar o poveste.

Cel care a poposit pe insulă o fi poposind și pe altele sau poate o fi luat un drum spre departe sau spre locul de unde a pornit. Și-o să povestească, unul despre insula populată, altul despre insula pustie. Dacă o fi cine-l asculta. Dacă nu, poate că o să înflorească poveștile.

Și tot așa fiecare. Poți ghici în mare parte ce poate urma.

Nu știu ăla care s-a împrietenit cu insula pustie. Poate îl caută cineva. Dar poate că nu vrea să fie găsit.
Ai zice că ghinionul altuia de a naufragia exact acolo ar fi norocul lui.
Dar dacă în mintea lui, de om care și-a rescris istoria și țelurile, apariția unui vecin i-ar da peste cap din nou povestea? E slab pentru că a pierdut tot. Dar e tare pentru că nu mai are ce să piardă.

Practic, o insulă care n-avea istorie, a început să aibă ceva de povestit.
E la fel de veteran ca și când de pe o insulă locuită ar pleca toți, mai puțin el.

*** *** *** *** *** *** *** *** ***

Așa-s proiectele. Cu unele ajungi departe. Cu altele ajungi de unde ai pornit. Cu unele te scufunzi, cu altele naufragiezi. Ajungi să-ți faci colaboratori. Sau ajungi să lucrezi singur. Și printre nenumăratele proiecte găsești un pic din gustul fiecărui călător ce luptă cu vântul, cu valul, neștiind de fiecare dată continuarea. Pentru mine e cel mai fascinant lucru de când am dat ultimul examen și mi-am pus diplomele în cui.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu