22 iunie 2018

[gând] Cu voce tare

(foto: Michał Koper)

Eram la un eveniment, înainte să înceapă, în urmă cu vreo 11 ani. Și un prieten își pregătea pantofii în timp ce povestea cu noi. Eram atenți la ce vorbea el, nu la pantofi.

La un moment dat zice simplu:
- Nu fac bine.

Și merge și caută o cârpă, își curăță pantofii cu ea și revine la aplicarea cremei plus lustruit.

În lumea mea nu e o obișnuință să admiți că ai greșit, dimpotrivă trebuie să găsești justificare la orice. Să ai înțelepciunea aia de a descrie toate lucrurile ca fiind strâmbe până când propriile acțiuni apar drepte sau cel puțin de primit. Și dacă nu-ți iese, măcar să ripostezi cu paloșul în lovituri de #și-tu #nici-tu până când oponentul găsește motivația de a aloca resursele oriunde altundeva, dar nu pe teritoriul tău sacru.

Dar alea trei cuvinte au intrat pe vreo poartă nepăzită, printr-un gard șubred sau peste ziduri. Au intrat în lumea mea. Și din când în când, în toiul vreunei lucrări, îmi sună ca un clopoțel în gând.

Și dacă nu pot scăpa de ele, măcar să le dau mai departe. Probabil funcționează numai cu voce tare.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu