15 iunie 2018

[foto] Avram Iancu


Am ceva cu statuia asta din Beiuș. Nu mă pot hotărî dacă și cât îmi place.

Spre deosebire de alte statui capul ăla chiar are o privire vie. Și detaliile sunt redate plăcut.
Dar, tocmai din acest motiv probabil, îmi displace felul în care e lipit bustul de soclu. Faptul că e doar bust.

Dar la cât e de viu nici să se continue fin în soclu nu cred că mi-ar plăcea mai mult. Ar da impresia că e prins acolo într-o veșnică neputință.

În fine, hai să zicem că statuia era om întreg. A tras cineva cu praștia în inimă, s-a spart tot. Bucățile au sărit în toate părțile. A mai rămas acolo căzut... capul. Și un pic din gât și umeri.

Sau poate o fi fost vorba de fonduri.

Sau poate nerăbdare. Că arta ia timp.
- Cum stai?
- Păi, i-am făcut capul. Și ar mai fi...
- Să-l vedem!
- ...
- Ooo, bun e! Dacă-l facem întreg o să-l vadă porumbeii... Chiar nu-l poți ascunde după un bolovan?
- Păi, oricum, dacă picioare nu vă mai trebuie, aduceți roaba...

Și Avram Iancu stă acolo în fiecare zi. Nu-i pasă de glumele mele. Cu o față pozitivă, cu un ușor surâs, cu o privire optimistă despre viitor...

Dacă-mi fac mâna tunel
și mă uit cu un ochi prin el...
pare altfel,
chiar dacă e...
tot el.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu