10 iunie 2018

[bb] Fiarele sălbatice


Am cugetat mai demult la ce zice apostolul Iacov. El vorbește despre vorbire, despre limbă cât e de greu de îmblânzit... și aduce în discuție îmblânzirea animalelor:

„Toate soiurile de fiare, de păsări, de târâtoare, de viețuitoare de mare se îmblânzesc și au fost îmblânzite de neamul omenesc” (Iacov 3:7)

Și am concluzionat atunci că lucrul ăsta s-a întâmplat desigur după căderea în păcat. Iar înainte de căderea în păcat trebuie să fi fost o stare de lucruri similară cu cea prezisă pentru Noul Pâmânt când „lupul va locui împreuna cu mielul, și pardosul se va culca împreună cu iedul; vițelul, puiul de leu și vitele îngrășate vor fi împreună, și le va mâna un copilaș;” (Isaia 11:6)

Iar acum când am citit „A făcut Dumnezeu fiarele sălbatice după felul lor, și animalele domestice după felul lor” (Facerea 1:25) am fost sigur că nu așa a tradus Cornilescu. Dar cum a scris? Că nu-mi venea expresia. Am verificat: „fiarele pământului” și „vitele”...

Dar fiara tot fiară e. Cum de n-am sesizat până acum? Expresia „fiară sălbatică” are, totuși, un accent mai puternic. Ceea ce, în cazul meu, m-a făcut să recapitulez notițele nescrise:

- în Eden nu era păcat
- în Eden nu era moarte
- toate animalele mâncau vegetale
- toate cele create erau bune
- omul era stăpân peste tot Pământul și toate vietățile

Deci, e cum știam. Căderea în păcat a făcut necesară îmblânzirea animalelor și nu vreun defect de fabricație.

Doar că frumusețea Edenului capătă, pentru mine, un element nou: conținea și ceva sălbatic când e vorba de fauna Pământului. Probabil similar cu frumusețea faptului că există și pomi și copaci.

(foto: Trisha Shears)

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu