14 mai 2018

[foto] Una cu pădurea

Ocazional corectez publicații (cărți, reviste) pentru o editură. Mi-am tipărit materialul la imprimantă și-am zis că e o treabă pe care nu-i musai să o fac stând în casă. Am luat pixul roșu împrumutat de la frate-meu, apă, ceva de mâncat, aparatul foto și bicicleta.


După jumătate de oră de pedalat eram aici. La noul birou. Am stat câteva minute pe copacul ăla căzut, dar nu era foarte comod.


Făcând poze cu telefonul, pentru că „No CF Card” - am uitat cardul acasă.

M-am mutat la doi pași pe o buturugă. Super. După cam o oră, timp în care m-am făcut una cu pădurea și am ascultat păsările... cam după o oră aud ca și cum ar alerga niște câini.

Uh. Că nu prea-mi plac. (Se zice că diplomația e când, uitându-te la o potaie, spui: Vai ce cățeluș drăgăluș, timp în care cauți o piatră să-l alungi.) Dar câinii în pădure îmi imaginam că sunt însoțiți de stăpân, nu ca prin orașe. Așa că am rămas nemișcat. Tot nemișcat aș fi rămas și dacă mi s-ar fi făcut frică rău, dar n-a fost cazul...

Vine un iepure! În mare fugă, cu urechile lui mari. Haha. Și după el la vreo cinci metri altul. Și după ei, altul. Direct spre mine. Probabil că m-am pus direct pe pista lor de lansare.

Cu toate că purtam un tricou portocaliu, eram totuși una cu pădurea și iepurii au venit foarte aproape. Abia în ultimul moment m-au văzut și au schimbat un pic traiectoria.


La-ntoarcere mai două poze cu telefonul.


Iar acasă, de câteva zile am o broască ce sare cam în același perimetru de doi metri pătrați, în iarbă, la intrare. Sare ocazional, mai mult stă. Ar trebui să-i pun nume.

Și niște grauri pofticioși dau atacul la cireș. Dacă vă pun și vouă nume, mai îmi lăsați și mie?

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu