29 mai 2018

[eh] O ființă rurală


Ieri am cules fragi, am mâncat. Și m-am pus să dobor niște buruieni cu sapa. Dar a-nceput un pic de ploaie (cerească). Mă lupt să fiu și eu o ființă rurală, cum zicea cineva într-un interviu.

O urmăream ce natural conversa, ca un copil care uitând de ochii care-l supraveghează începe să vorbească cu jucăriile. Cu o minte super-ascuțită, în schimb, de nu te mai prinzi care replici sunt repetate și care nu. Iar gazda emisiunii nu se lasă mai prejos.

Dialogul ajunge și acolo:
- Ce fel de [numele invitatei] este asta? Care respinge feminitatea convențională... Hai să-ți spun secretul: Când am vorbit noi două la telefon și te-am întrebat dacă vrei machiaj la cadru, ai spus că vei veni cu fața ta de acasă. E o poveste despre ce?

Invitata râde ca și când profesorul încurcă baremul în favoarea ta. Apoi nu răspunde, ci lungește tacticos introducerea:
- Nu știu...

Gazda nu e deloc surprinsă, ci continuă natural să pună curiozitate, de dragul scopului emisiunii și bineînțeles al spectatorilor:
- De obicei, actorii... cum ziceți voi? Se grizează, se ascund, se prefac, se fardează..., nu?

Invitata, jucându-se cu paharul cu apă, fără pic de mândrie - dar deloc umilită, zice, zâmbind din ochi ca și când ești foarte prezent într-un joc pe care-l stăpânești:
- Da... Noroc că avem posibilitatea de a opta... și... eu optez pentru asta... Cred că-mi pot câștiga foarte mult timp... (zâmbește satisfăcut) pentru alte lucruri.

Discuția începută amical, continuă cu și mai mult haz și prietenie. Și apoi se pierde pe internet...

Ploaia s-a oprit, dar vorba aia: Plouă cu bulbuci, cum le place la slugi. Păi, mai era și sărbătoare. Mai mult timp pentru mai multe (alte) lucruri.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu