22 mai 2018

[eh] Improvizație


Aveam un elev. Prefer să nu-l descriu, că o fi crescut și-o fi găsit un loc de muncă bun și s-o fi descurcând. Ca profesor lucrezi cu materialul clientului... și încerci să faci să fie bine pentru cât mai mulți.

Într-o zi vine și mă roagă:
- Domn profesor, nu mă lăsați să merg acasă? Că am ceva treburi...
Și așa licărire de speranță mi-a venit, că am fost tot numai un zâmbet:
- Ba daaa!
Lui nu-i venea să creadă.
- Dar nu mă puneți absent...
- Nu te pun, du-te liniștit. Dar vezi să nu faci prostii, că atunci o să fii absent.

Mai rar afacere atât de reușită. Așa de reușită încât s-a-ntâmplat cel puțin o dată că am mers la el și l-am rugat:
- Auzi, tu nu mai ai ceva de lucru pe acasă?

Și iar ne-am bucurat amândoi. Și cei mai mulți.

Poate de aia nu mi-a fost dat să stau pe veci la catedră. Aveam nenumărate cazuri la care nu mă pricepeam. Cam în fiecare clasă câte unul. Și decât să îmi declar public neputința, apelând la părinți, diriginți și regulamente, preferam să mă las salvat de clopoțel sau să improvizez, lăsând partea asta grea celor mai cu experiență.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu