07 mai 2018

[amintiri] Unu' mic negru

(foto: Mehmet Goren)

Asta cred că a fost înainte de treaba cu una vacă verde, dar cred că nu cu mult.

Cel mai bun lucru pe planetă e suzeta. Și n-apuci bine să te înveți cu ea că trebuie să te dezveți. La alții nu știu cum a fost, dar la mine așa: în vremea aia știam număra până la unu, înainte și înapoi. 

Vaca era una. Suzeta era tot una. Dar la un moment dat a devenit zero. Și am depus toate reclamațiile și contestațiile posibile, pe la toate birourile resposabile de starea suzetei.

Răspunsul a fost categoric și scurt: o mâță a dus-o...

Mâță n-aveam la casă, deci musai una din vecini. Și dacă e din vecini e pierdută. Că dacă scapi în Costa Rica, zice că de-acolo nu mai e tratat de extrădare. În vecini nu mergeam, decât cu viză și însoțitor, oricum.

Și-acum că am aflat, nu mai eram eu cel care punea întrebări. Ci lumea amuzată din jur. Iar eu spuneam simplu că vinovatul e: unu' mic negru.

De ce unu' și nu una? De ce mic? De ce negru? Eh, probabil doar așa... ca să se vadă ce sigur eram de cele întâmplate. Și să nu mi se ceară explicații pe care nu le pot da.

Și nu mi-a plăcut în veci oamenii care țin mâța în casă. Iar dacă vine vreuna și-și aranjează blana în picioarele mele, nu primește niciun răspuns de acceptare. Ce scuze să accepți când îți ia cel mai bun lucru de pe planetă?

Cred că a fost prima dată când am gustat ce amar de bine e pe drumul resemnărilor. Când liniștea trebuie să ți-o găsești în lipsa obiectului care ți-o dădea.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu