06 aprilie 2018

[vechi] Jertfă de mulțumire

(foto: Carl Dwyer)

Drege altarul. Adu o jertfă de mulțumire. Adu-o mistuită de focul dragostei Lui ținută până în mii de neamuri de oameni, ajunsă până la noi. Noi... cei din urmă. Jertfa ta de mulțumire, adu-o fără cusur.

Mulțumește Celui ce-a promis „Nicidecum n-am să te las, cu niciun chip nu te voi părăsi”. Mulțumește Celui ce este, era și vine, mulțumește Celui ce împărățește! Mulțumește pentru că te-a ales pentru mântuire. Mulțumește-I cu evlavie și cu frică. Mulțumește-I pentru toate lucrurile. Stăruiește în rugăciune, veghează în ea cu mulțumiri.

A încununat anul cu bunătatea Sa, pe cărarea Lui am cules comorile credinței. Lasă-ți inima să izbucnească în mulțumiri! Am numărat încă un an: n-au căzut frânturi de slove din Lege. Da, El iubește popoarele; sfinții toți sunt în palma Sa. Smerește-te, dar, sub mâna tare a lui Dumnezeu.

Nu putem schimba: clepsidra ne-a numărat deja între cei din urmă... Dar în ziua când va fi întoarsă pentru a număra clipe ce nu trec… în ziua aceea, cu toți cei ce vom fi ajuns între cei dintâi, printre sunete de trâmbițe și lacrimi de bucurie, poate că ecoul devenit veșnicie va repeta dinspre altar: „Tată, primește inima mea! Ochii mei nu găsesc desfătare decât pe urmele pașilor Tăi. Mulțumesc!”

(02.12.2015; articol scris pentru Ultima generație)

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu