02 aprilie 2018

[vechi] Extras de cont


„Căci din inimă ies…” (Matei 15:19 p.p.)

Un card și un cont bancar. Nu contează împrejurările care te-au adus la bancomat. Cui îi pasă că vrei să-ți plătești o datorie, că vrei să-ți mai cumperi ceva sau că vrei să faci un dar? Ai cerut și o chitanță: momentul adevărului. Zâmbești, te-ncrunți, eziți? Exact cât scrie...

Unii zic că nu contează cum arată cardul, ci ceea ce este în cont. Nici partea vizibilă, ci realitatea pe care numai Banca o știe... Nu oricine poate avea un card? O discuție interesantă, dar ajută când pe chitanță scrie „Fonduri insuficiente”? Și pe card numele tău...

Când ți-ai făcut ultimul extras de cont din vistieria inimii? Poate că azi. Cât ai primit? Ce ai dat? De la cine? Cui?

Încălțăminte. Nu puțini bani. Dar în vistieria inimii: ai câștigat?
Citește mai departe. Nu-i așa că te surprind înregistrările? Nimic nu lipsește.
Era nevoie urgentă de un cuvânt: L-ai spus. Dar nu contează împrejurările: citește înregistrarea. Vistieria inimii tale o duce mai bine?

Cere un extras de cont pe ultima zi. Sau pe ultima lună. Sau… de la început.
Ai pierdut când credeai că ai câștigat? Ai câștigat când credeai că pierzi? Numai Banca știe. Dar e dreptul tău să afli.

Știi? Unii zic: e contul meu. Chiar nu-mi pasă ce zic alții. Nu scrie numele meu pe card? Îmi voi da mie socoteală: știe inima mea cel mai bine!

Nu contează cum arată cardul. Oricine are un card. Toți au cont. Unii: Numai inima mea știe. Alții: Numai Banca știe… Fiecare: Am drept asupra contului.

Pentru că într-adevăr ești împuternicit al contului: argumente, scuze și lozinci - dacă crezi că ajută - repetă-le până la întâlnirea cu Titularul.

„Omul bun scoate lucruri bune din vistieria bună a inimii lui, iar omul rău scoate lucruri rele din vistieria rea a inimii lui; căci din prisosul inimii vorbește gura.” (Luca 6:45)

N-ar fi mai bine să pun talanții în negoț?

(22.01.2015; articol scris pentru revista Ultima generație)

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu