24 aprilie 2018

[gând] Prea departe

(foto: Arjun Kartha)

A spus un înțelept cândva: Cine vede prea departe, nu are liniște în sufletul său. Nu te întrista așadar înainte de vreme și nu te bucura de ceea ce nu există încă.

Dar am impresia că înțelepții ăștia făceau constatări fidele asupra realității și apoi le transformau în sfaturi.

Ceva similar cu:
1. Vezi că o grămadă de oameni poartă umbrela după ei, deși nu plouă.
2. Vezi că o altă grămadă de oameni și-o lasă acasă și îi prinde ploaia pe drum.
3. Iar o mare parte din restul o folosesc la nevoie, dar și-o uită cine știe pe unde.

Și când ești sigur pe realitatea asta (să zicem că deja am căzut de acord), vii tu și dai sfatul de aur.

Cu umbrela e așa: ai grijă să n-o porți degeaba și ai grijă să n-o uiți pe undeva.

Sugerând că ar fi posibil...

Cu întristarea să zicem că e ușor. De ce ți-ai lua din timp ca să te necăjești cu lucruri ce nu ți-au picat încă în cap? Dar să frânezi bucuria... fie ea și despre lucruri imaginate...

Sugerând că ar fi posibil...

O fi un sâmbure de adevăr, dar parcă-i prea groasă coaja.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu