26 aprilie 2018

[gând] Bolovanul căzut în grădină


O vorbă din cine mai știe ce vremuri zice: Înțeleptul nu plânge după cele pierdute, după morți și după trecut. Prin asta se și deosebește de prost.

Unde cade acolo rămâne. Așa e zicala asta. Ca și cum ți-ar pica un bolovan de câteva tone în grădină. Poți să te bucuri de el sau nu, până la urmă înveți să-l accepți, să-l ocolești.

Și n-am ceva de adăugat, nici nu încerc să-l clintesc din loc.

Nu e minge de ping-pong ca s-o trimit înapoi. Deci scriu pe bolovan, ca și cum expeditorul ar vedea:

Noi, ăștia de a căror înțelepciune poate că n-ai fi chiar mândru, supraviețuim. Însă fără să plângem după tine și trecutul în care ți-ai dat duhul.

Scriu cu cretă, să se șteargă cu prima ploaie.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu