15 aprilie 2018

[cu haz] Cartea de vizită

(foto: H Assaf)

S-a-ntâmplat că am umblat cu cineva prin piață să-și cumpere cauciucuri pentru microbuz. Ei bine, lucrul ăsta, în cazul meu, e unul dintre alea pe care le faci o singură dată în treizeci de ani. Așa că eram ochi și urechi la tot.

O dată că-s cauciucuri de mai multe tipuri, o dată că unii vânzători mai au marfă, dar nu acolo, ci undeva în altă parte și rezolvă mai târziu. Caz în care rămâne să ții legătura cu ei, la telefon.

Și fericitul client a întâlnit fericitul vânzător. Doar că nu avea marfa acolo. Așa că, omul nostru scoate tacticos o carte de vizită. Primul gând: uite un om organizat! Dar scoate și un pix, vizibil ținut la îndemână. Stați să corectez, zice, că omul cu cărțile de vizită mi-a greșit numărul de telefon...

Acum imaginează-ți câteva sute de bucăți, că nu-s pizza să comanzi sub zece... Toate bune de corectat. Cam așa e când greșești exact în ce îți propui.


Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu