16 aprilie 2018

[amintiri] Una vacă verde!

(foto: Jose Bernalte)

Nu-mi amintesc prea multe, doar atât: când vedeam o vacă ziceam: Una vacă verde!

Toate erau verzi. Dar nu știu de ce. O vacă e totuși o vacă. Nu mi se pare (acum) a fi un animal fascinant. Dar când ești mic lucrurile sunt diferite, se văd diferit.

Treceau seara vacile prin fața casei venind una câte una de la pășune. În curtea noastră nu intra niciuna, totuși păzeam poarta - pregătit oricând să las baltă slujba asta și să fug înăuntru.

Nu știu câte seri am stat acolo înțepenit de uimire și teamă în timp ce admiram exodul de creaturi neidentificate. E clar că la un moment dat mi-a intrat în cap că se numește vacă. Iar verdele, nu știu cum l-am fabricat. Să fi fost primul lucru original care mi-a răsărit?

Ce alte lucruri originale mi-au ieșit de atunci? La calitatea aia cred că rămâne neîntrecut. Pentru că nu mi-am luat timp.

Nu mi-am luat timp să stau crăcănat în fața porții - ca atunci când vrei să nu te năucească decorul în plină mișcare - și din poziția aia de completă înrădăcinare în rotirea Pământului - ca și cum l-ai ajuta să-și păstreze calmul - să lași să curgă cu entuziasm pe silabe vreo două trei cuvinte, alese ca numerele la loto: U-na vaaa-căăă ver-deee!

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu