17 aprilie 2018

[amintiri] Despre tine


Eram doar eu și bunicul în drum spre casa mătușii, unde erau și ceilalți din familia mea și ceva neamuri. Casa mătușii fiind la doi pași...

Bunicul a profitat de cele câteva secunde să mă învețe un lucru. Îmi zice: Dacă persoanele care sunt în cameră se opresc din vorbit când intri tu, înseamnă că vorbeau despre tine.

Când simți că doctorii îți fac prea multe încurajări, când neamurile te vizitează mai des, probabil că e semn rău. Iar când dialogurile despre tine devin mai frecvente în lipsa ta, e clar. Cred că asta îl preocupa în acel moment. Era calm, dar pentru câteva secunde m-a luat pe teritoriul lui să văd lumea prin ochii lui și să simt o parte din ce simte.

Câte astfel de jocuri ascund perii albi, nu știu. Dar îmi imaginez că e ca și când te jucai de-a tupu'. Cineva numără, numără... tu te ascunzi, te ascunzi... apoi te caută, te caută. Și de la o vreme tresari la fiecare foșnet.

Știa bunicul că număratul din zece în zece, în cazul lui, s-a încheiat. Era tot mai evident că e căutat. Și era atent la detalii. Pentru că atunci când te găsește, nu ești înfrânt decât dacă nu-ți duci cu bine alergarea până la capăt.

Am intrat în cameră și dialogul plin de haz a continuat ca și cum nimic nu s-ar fi întâmplat. Ușurare. Semn bun.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu