20 martie 2018

[vechi] Demnitatea supunerii

(foto: Lotus Head)

Greu găsim un cuvânt care să ne doară mai rău decât atunci când e vorba despre supunere. Dar este o lecție de căpătâi. Scriptura ne prezintă situații multiple în care trebuie să dovedim supunere. Și nu e de mirare că putem să deschidem discuții contradictorii pe această temă, pentru că firea pământească nu vrea și nu poate să se supună.

Cu ce viteză circulăm prin localitate? Cu viteza care indică supunere nu numai de frica pedepsei (mă prinde radarul), ci și din îndemnul cugetului (nu cumva e păcat)? Cum rezolvăm temele pentru școală? Cum ne facem datoriile obișnuite ale vieții? Cu supunere?

Isus promite odihna sufletului doar în condiția acceptării blândeții și smereniei Sale. Uitându-ne în jur de la cine altcineva am putea învăța această lecție grea? Este înjositor să fii supus? Sau este demn?

Ca om, Fiul lui Dumnezeu a fost supus și pe urmă a fost înălțat mai presus de orice nume. Dar lecția cea mai surprinzătoare (și scandaloasă pentru firea umană căzută) e felul în care El - o ființă egală cu Dumnezeu, existent prin Sine Însuși, Dumnezeu în mod esențial și în cel mai înalt sens, având în Sine viața originară, neîmprumutată, nederivată, existent din veșnicie… El Atotputernicul alege să dovedească supunere:

„Dar acum, Hristos a înviat din morţi, pârga celor adormiţi. Căci dacă moartea a venit prin om, tot prin om a venit şi învierea morţilor. Şi, după cum toţi mor în Adam, tot aşa, toţi vor învia în Hristos; dar fiecare la rândul cetei lui. Hristos este cel dintâi rod; apoi, la venirea Lui, cei ce sunt ai lui Hristos. În urmă, va veni sfârşitul, când El va da Împărăţia în mâinile lui Dumnezeu Tatăl, după ce va fi nimicit orice domnie, orice stăpânire şi orice putere. Căci trebuie ca El să împărăţească până va pune pe toţi vrăjmaşii sub picioarele Sale. Vrăjmaşul cel din urmă, care va fi nimicit, va fi moartea. Dumnezeu, în adevăr, "a pus totul sub picioarele Lui". Dar când zice că totul I-a fost supus, se înţelege că afară de Cel ce I-a supus totul. Şi când toate lucrurile Îi vor fi supuse, atunci chiar şi Fiul Se va supune Celui ce I-a supus toate lucrurile, pentru ca Dumnezeu să fie totul în toţi.” (1 Corinteni 15:19-28 )

Ce ar face Satan dacă ar avea puteri nelimitate? Dar tu? Gesturi de a te supune sau de a-ți face supuși? Ce Îi dă Fiului lui Dumnezeu demnitatea pe care o are? În schimb, ce îl face pe Satan să fie atât de josnic? Diferența o face felul în care supunerea este acceptată sau nu.

După al cui chip tânjesc?

(14.01.2018; scris pentru revista Ultima generație)

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu