26 martie 2018

[vechi] De ce n-ai plâns?


De ce n-ai plâns când M-au scuipat
M-au ocărât, M-au biciuit...?
Ai râs, ai râs și ai plecat
Iar Eu rămas-am umilit.

De ce n-ai plâns când am căzut
Sub cruce, sub a ei povară?
Ai fost acolo, M-ai văzut
Și-ai râs. A câta oară?

De ce n-ai plâns când Mi-a fost sete…
Și ți-am cerut un strop să-mi dai?
Ai pus oțet într-un burete
Și-un zâmbet batjocoritor în grai.

De ce n-ai plâns când din senin a dispărut
Lumina... în ceas de doliu adâncit?
Nu ai mai râs, căci te-ai temut.
Dar nu te-ai pocăit.

Din râsul tău tristețea ai cules
Și nicio pace nu ți-a dat
Ai vrea acum să ai de-ales
Dar prea târziu ai cugetat.

(03.11.2016)

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu