15 martie 2018

[și totuși] Călcâiul


Speranța neamului omenesc a renăscut în vrăjmășia profețită în Eden. Împlinirea deplină urma să se vadă în lupta dintre sămânța femeii și șarpe.

Dar războiul costă. În primul rând răni. În lupta ce va culmina prin zdrobirea capului șarpelui, și sămânța femeii urma să sufere.

„Vrăjmășie voi pune între tine și femeie, între sămânța ta și sămânța ei. Aceasta îți va zdrobi capul, și tu îi vei zdrobi călcâiul.” (Geneza 3:15)

Ce tensiune când Prințul păcii și prințul întunericului își măsurau armele în grădina Ghetsimani! Da, în agonia de pe cruce părea că răul triumfă. Dar Isus era acolo „pentru ca, prin moarte, să nimicească pe cel ce are puterea morții, adică pe diavolul”. (Evrei 2:14) 

Finalul șarpelui a fost hotărât. Iar prin moarte și înviere, calea a fost trasată pentru toți cei aleși.

„Dar El era străpuns pentru păcatele noastre, zdrobit pentru fărădelegile noastre. Pedeapsa care ne dă pacea a căzut peste El, și prin rănile Lui suntem tămăduiți.” (Isaia 53:5)

„Fiindcă propovăduirea crucii este o nebunie pentru cei ce sunt pe calea pierzării; dar pentru noi, care suntem pe calea mântuirii, este puterea lui Dumnezeu.” (1 Corinteni 1:18)

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu