09 martie 2018

[regulă] Pozitiv

(foto: Lennart Demes)

- Fiecare cuvânt are greutatea lui. Unul e senin, altul înnorat.
- Adică cum?
- Chiar așa: cuvântul „senin” e senin. Cuvântul „nu” e greu. Și cuvântul „da” e ușor de dus în spate.
- Dar asta o știe toată lumea.
- Da, e clar. Dar e mai mult decât atât. Hai să ne jucăm cu mai multe cuvinte. Ca și cum ai picta:

Să nu fim nemulțumiți și nici nerecunoscători, ca să nu întâlnim nefirești neîmplinite negre uitări.

Nu știm ce înseamnă, dar sigur e un sfat bun. Excelent de bun. Dar cu o paletă de culori dintre cele mai închise. Deci cât se poate de greu de purtat. Dovadă că o idee ce ar trebui să-ți dea aripi poate cădea sub greutatea adunată a cuvintelor în parte. Așa te poți împotmoli și trage după tine și pe alții... având totuși cele mai bune intenții.

Bine, nu e stres, orice drum bun are și umbre. Și dacă n-ar fi nori n-ar fi ploaie. Și fără ploaie n-ar fi peisaj. Dar trebuie să știi ce faci când lipești fiecare cuvânt pe hârtie. Că nu-l pui numai acolo, ci se prinde de suflet.

E ca și cu acuarelele. Unde ai scăpat un cuvânt greu, degeaba mai pui și altele că hârtia nu se face albă, ci eventual se găurește. Și vrând să repari, accentuezi exact ce nu trebuie. Îți trebuie o pensulă fină de tot și nuanțe ușoare ca să iasă armonie. Mai bine un cuvânt nezis, că este vreme să-l adaugi, dacă chiar o fi lipsind la socoteală.

- Și atunci cum să zic?
- Păi zi și tu: Mulțumirea și recunoștința să ne tresalte inimile, și să întâlnim împlinirea firească a... ce-lor... mai mă-rețe... nă-zuinți.

- Hai să nu exagerăm, că n-ai vrea să ajungi ca el. Să te plângă babele de Crăciun... că tulai bini-o fost, da' și rău s-o schimbat tătu.
- Da, e clar. Când poporul cere miere, nu-l satură cuvintele mieroase. Și prea multele urări nu-i semn bun.

„Seninatatea feței împăratului este viață, și bunăvoința lui este ca o ploaie de primăvară.” (Proverbele lui Solomon 16:15)

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu