06 martie 2018

[emoție] Omul

(foto: Susanne)

L-ai văzut acolo alaltăieri. Ai trecut pe-aproape. Nu v-ați salutat, deși îl știi de mic. Dar se-ntâmplă reciproc.

Nu ți-a cerut niciodată ceva. Și nici tu nu i-ai făcut cadouri. Te amuză gândul că s-ar putea întâmpla.

Pe vreme de felul ăsta petreceați mult timp împreună. Deși nu vorbeai nici tu cu el și nici el cu tine, zâmbeai când privirea ta se lovea de nasul lui aparte. Și de ochii mereu deschiși. Iar el era întruchiparea zâmbetului, nu l-ai văzut niciodată altfel.

L-ai văzut acolo și ieri dimineață. Te-ai îmbrăcat gros, că era frig. Nu ți-a păsat deloc că el nu purta o haină frumoasă ca a ta. Ai trecut, n-ați vorbit, doar ți-ai amintit unele lucruri. A rămas nemișcat petrecându-te cu ochii largi privind peste nasul care te face să râzi. Poate că îți zâmbea din nou. Dar sigur te preocupa altceva mai important.

Te-ai bucurat când soarele a făcut să strălucească mii de steluțe în zăpadă. Apoi orele au trecut și țurțurii au format orchestră. Atât de relaxant! Ți-au cântat despre trecere. Un ritm solemn. Ți-au cântat despre viață. Despre sinceritate, lacrimi, înviere și primăvară... Ți-au cântat despre timpul ce curge.

A ascultat și el piesele de început, apoi fără să facă vreun pas... a părăsit concertul.

Azi i-ai simțit lipsa de la distanță. Privirea lui nu mai era acolo. Nici zâmbetul.

Dacă vine și la anul, poate că o să-l saluți. Poate că o să-i ceri ceva sau poate că o să-i faci un mic cadou, încercând să nu te umfli de râs. Poate că n-o să-i refuzi zâmbetul și o să uiți că ai alte treburi mai importante în jumătatea de minut în care-l ocolești. Poate că la concert o să stai aproape și o să vezi care piese-l mișcă. Ce piese îl fac să se simtă mic. Și tot mai mic.

I-ai simțit lipsa. S-a întâmplat pentru că azi, după ce toată povestea s-a topit, întâmplător... din mers..., i-ai văzut nasul.

Gânduri noi ți-au venit: El se schimbă în fiecare an. Alți ochi, altă privire. Și până la urmă nici nasul nu e același. Poate că cineva îl pune intenționat în calea ta, ca să-ți fure o clipă... și-un zâmbet.

„Cât va fi pământul, nu va înceta semănatul și seceratul, frigul și căldura, vara și iarna, ziua și noaptea!” (Geneza 8:22)

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu