27 martie 2018

[eh] De ziua mea


Treizeci. Nici spectaculos, nici grav.
Eu zic: un sfert. Cine aude râde: Dar tu cât vrei să trăiești?

Păi, și la un test simplu e fain să stai până pleci din sală o dată cu profesorul.

Că sigur n-ai scris tot. Dar și dacă n-ai mai avea idei, stai să umpli ciornele cu desene.
Colegii n-o să le vadă, dar având impresia că încă lucrezi, se vor simți motivați să dea ce pot mai bun.
Iar supraveghetorii vor spera că notele vor fi maxime.

Păi, în viață nu-s de făcut și lucruri pentru care nu primești notă? Vezi? Și cât de frumoase...

Și chiar așa e. Unul câte unul predă lucrarea și părăsește sala.
Iar când timpul expiră, cei rămași ies împreună cu profesorul.
E fain să fii acolo, dar până la urmă - indiferent când ai plecat - ce ai scris contează.

Și mai speri că desenele. Și mai speri că mila.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu